Astazi, cel mai frumos capitol din cariera mea a luat sfarsit. A fost o despartire trista, dar simpla, fara reprosuri, neobisnuita pentru fotbalul romanesc. Era normal sa se intample asa, pentru ca aceasta echipa a fost, este, si sa speram ca va ramane, si fara mine, o echipa neobisnuita.
Am avut sansa de a colabora cu un patron discret, care nu s-a vazut niciodata manager sau antrenor, cu Dan Petrescu si Roni Levi, doi antrenori talentati si competenti, inconjurati de colaboratori profesionisti.
Sunt mandru de tot ceea ce s-a realizat la Unirea in perioada in care am activat in cadrul acestui club. Sunt fericit pentru ca am reusit sa aduc langa mine oameni de valoare, care au capatat experienta necesara de a duce orice proiect la bun sfarsit in fotbalul romanesc : Narcis Raducan, Paul Andone, Catalin Fainisi, tinerii tehnicieni Gabriel Caramarin, Eugen Nae, Matteo Spatafora, sau medicul Dan Oproiu.
In ultimele 5 minute pe care le-am petrecut in compania baietilor cu care am colaborat in ultima vreme, atat timp cat emotiile mi-au permis sa ma fac inteles, le-am multumit. Le-am explicat ca, atat la Galati, cat si la Steaua, am ajuns sa traiesc ceea ce visam in fiecare zi cu ochii deschisi. La Galati am ajuns in cupele europene, iar la Steaua am castigat campionate si am obtinut rezultate excelente in competitiile continentale. Aici, datorita LOR, am ajuns sa traiesc si ceea ce nu indrazneam sa visez.
Cam asa mi-am incheiat ultimele 5 minute petrecute la FC Unirea, echipa care mi-a oferit mult mai mult decat ma asteptam. Ultimele 5 minute din 3 ani de exceptie…
Loading ...