Vorbim in tara, ni se spune sa renuntam ca, daca era asa bun, il luau altii. Ma gandesc ca, dupa ce vor vedea secventele, s-ar putea sa se razgandeasca. Nu sunt genul care transfera dupa DVD, dar Elton mi se pare chiar special. Si se pare ca nu numai mie. Doar ca nu se razgandeste nimeni. Incerc sa nu ma mai gandesc la el.

Ne intoarcem, abandonam subiectul. Pana cand, intr-o seara, ma suna din Brazilia Alex Duarte. Omul care l-a descoperit si care hotaraste pentru el. Telefonul lui soseste intr-un moment delicat pentru Steaua. 0-0 cu UTA pe teren propriu… la Oradea, Dica out tot sezonul, Ghionea la fel. Avem probleme mari.

Reluam munca de convingere. Si, surpriza! Ni se da acceptul. Astept sosirea lui cu cele mai mari emotii din cariera mea. E, de fapt, pariul vietii mele.

Apar brazilienii. Negociem contractul. E foarte complicat. Jucatorul e detinut in coproprietate, trebuie sa platim atat lui Corinthians, cat si celorlalti. O zi intreaga lucrez cu Vali Argaseala si cu Iulian Gheorghisor la redactarea contractelor. In formula asta, nu riscam nimic, totul trebuie sa fie perfect legal. Ca sa-l scoatem de la Corinthians trebuie sa achitam 800 mii dolari. Presa din Brazilia afla suma si ii pune la zid pe conducatorii clubului din Sao Paulo. “Elton vandut la pret de banana” tipa ziarele din America de Sud. E evaluat la cateva milioane. Imi aduc aminte ca am vorbit despre el cu directorul sportiv al Sevillei. Fusesera la un pas sa-l transfere, dar se cerusera 3 milioane pe el. In conditiile in care pe Dani Alves platisera 1 milion si ceva. Chiar sa-l putem lua noi? Pare incredibil.

Mai trebuie achitati 500 mii euro. Incheiem un contract cu Alex Duarte. In perioada in care Elton va juca pentru noi, societatea lui de scouting se obliga sa caute jucatori pentru Steaua in Brazilia. Oamenii sunt chiar buni, l-au descoperit pe Alex de la PSV (acum la Chelsea), si inca vreo 10 fotbalisti care joaca in Europa. Contractul pare reciproc avantajos. Oricum, altfel nu se poate efectua transferul.

Ajungem la salariul lui Elton. Vor  300 mii in primul an, 400 in al doilea si 500 in al treilea. Dolari, nu euro, dar oricum e foarte mult. Ni se aproba maximum 180 mii pe an. Se pare ca suntem in impas. Ca sa-i scoatem 180 mii, marim contractul cu societatea de scouting. Totul este PERFECT LEGAL. Suma, in schimb, este cea mai mare achitata de un club din Romania pentru achizitionarea unui jucator. Dar ce jucator?

Asadar, achitand in transe 1milion 440 mii dolari si 500 mii euro, adica putin peste 1 milion 500 mii euro, Elton devine definitiv jucatorul Stelei. Salariul se incadreaza in plafonul aprobat, in sfarsit am reusit. Sunt epuizat, dar fericit. Am transferat primul brazilian adevarat in Romania. E drept, in miniatura, dar sunt curios cine-l va opri in Divizia A. Sau era deja Liga 1!

(va urma)

Share on Facebook

Ma intorc in birou. Conducatorul clubului ne spune ca nu prea sunt sanse, e preferatul noului antrenor. De fapt, antrenorul Leao (fostul celebru portar) lucrase cu Elton si la Sao Caetano, unde micutul fusese imprumutat. Ne povesteste cum la meciul Sao Caetano – Santos, cand toata lumea se astepta ca Santos sa castige, Elton a facut doua raiduri, a obtinut doua penalty-uri, iar Sao Caetano s-a impus cu 2-0. Omul ne pune in tema, dar ne spune ca nu Leao decide, ci presedintele. Mai are 3 saptamani pana la alegeri, unde se va lupta cu vicepresedintele. Unul are 82 ani, celalalt 78. E bine, m-am orientat perfect

Nu ma las. Ma apuc de discutii. Toata lumea ma paseaza pana dupa alegeri, dar eu ma incapatanez sa aflu macar in ce conditii ar putea pleca. Mai am o saptamana de stat la Sao Paulo si nu vreau sa ma intorc pana nu am ceva concret. Ma intalnesc cu toti cei care au un cuvant de spus. Descopar ca sunt al naibii de multi.

Cam bat pasul pe loc. Apare un alt personaj, Alex Duarte. Este omul care l-a descoperit pe Elton, in nordul Braziliei, si l-a adus la Sao Paulo. De fapt, e un fel de a spune ca apare. E tocmai in Recife, si promite in fiecare zi ca vine. Din ce imi spune la telefon, intr-o engleza perfecta, el este personajul cheie. Fara sa ne intalnim insa, mi-e imposibil sa-i explic ce putem oferi.

Ma intalnesc insa cu Elton. In mare secret, la o benzinarie. E rusinos, sta doar cu capul in pamant. Ii explic despre ce e vorba. Pare incantat, incepe sa zambeasca. Chimie exista, asta era cel mai important. Din pacate, omul care decide nu apare. Trebuie sa plec din Brazilia. Echipa e in Cipru. Ce vom face, nu stiu. Dica, operat, va lipsi tot returul. Cu Elton, nu prea sunt sanse. Plec la Larnaka. Pe avion, ma uit la un DVD, Elton, melhores momentes. E senzational, abia astept sa i-l arat lui Oli, sa vad ce zice.

Ajung in Cipru, ii dau lui Oli DVD-ul, fac o alergare si cedez in lupta cu fusul orar. Cand ma trezesc, cobor in hol. Ma intalnesc cu Mirel.

- Dom’ presedinte, l-am vazut pe pitic. DVD-ul e facatura, e dat pe fast forward. Nu poate fi asa rapid.

Oli sta pe un fotoliu. Fumeaza.

- Meme, trebuie sa-l luam neaparat. Chiar daca fizic nu va putea, asta mic va umple stadionul. Hai sa facem ceva…

(va urma)

Share on Facebook

In primele 5 minute, omul meu nu atinge mingea. Incearca o serie de demarcari, dar mijlocasii lui Corinthians paseaza intre ei. E primul meci al sezonului, nu par sa aiba chef.

Deodata, parca enervat ca nu-l observa nimeni in tusa, Elton coboara in jumatatea lui de teren, primeste balonul si ia jocul pe cont propriu. Tot ce face este intr-o viteza incredibila. Atat de deplasare, cat si de apreciere a miscarii coechipierilor.
Ma uit la Goran Sankovic, cel care-l descoperise cu cateva luni in urma. Pare uimit.
- I told you he’s fast, but not that fast.
Omul meu are dreptate. E prea rapid.

Cu 5 minute inainte de final, antrenorul il schimba. Standing ovations. Le merita. Toata lumea e fericita, mai putin eu. N-avem nicio sansa sa-l transferam, e prea iubit aici.

Toata seara ma gandesc numai la fotbalistul de 1,56 (de fapt, s-a dovedit ulterior ca avea 1,58 ). A doua zi, schimb programul. Mergem la antrenament la Corinthians.

Antrenorul Leao conduce relaxat antrenamentul. Face un joc la doua porti. In echipa lui Elton joaca si Nilmar, fost la Lyon, azi la Villarreal. N-are drept de joc in partidele oficiale, are o situatie contractuala complicata. Si situatia clubului Corinthians este dificila. Cel mai important club din Sao Paulo si al doilea club ca impact in Brazilia dupa Flamengo, are probleme uriase. Dupa ce cu un an in urma castigase campionatul (cu Elton debutand in prima echipa alaturi de Carlitos Tevez si Mascherano), clubul se scufunda. Plus ca in 3 saptamani urmeaza alegerile prezidentiale.

Elton are chef, iar Nilmar se simte bine langa el. E o placere sa-i vezi jucand. Deci, asa arata fotbalistii brazilieni adevarati la antrenament. Ii spun lui Tadeu Oliveira, agentul care ne insoteste (impresarul lui Taddei, Tinga, Cesar Prates) ca vreau sa am o discutie cu cineva din club, chiar daca realizez ca sansele de a-l transfera pe Cachorro sunt minime. Dupa antrenament ne intalnim cu directorul general al clubului. In timp ce discutam banalitati, ma strecor in curte. Vreau sa-l vad de aproape.

Cand iese din vestiar, il fixez cu privirea:
- Craque, tudo bem?
- Bem, bem, e voce?
Zambeste si se urca in masina. Are un Fiat rosu cu niste boxe uriase. Demareaza in tromba. Are viteza si la volan…

(va urma)

N.A. Cachorro = catel (porecla lui Elton la Corinthians)
Craque = apelativ cu care sunt alintati jucatorii de geniu in Brazilia
Tudo bem? = Toate bune? (cel mai popular salut in Brazilia)
Voce = Dumneata

Share on Facebook

Share on Facebook