Cand Cristi Chivu a fost la un pas de tragedie, am realizat de ce la cel mai inalt nivel al fotbalului european il avem doar pe el. Capitanul echipei nationale nu poate fi altfel decat serios, determinat, inteligent, dispus la sacrificiu. Si apreciat cum se cuvine. Ei isi pretuiesc valorile.
Seriosi, determinati, inteligenti, dispusi la sacrificiu sunt si niste baieti care se antreneaza la 3-4 ore dus-intors cu masinile de casele lor. Zi de zi. Nu sunt apreciati cum s-ar cuveni. Noi nu ne pretuim valorile.
Am avut privilegiul de a lucra cu generatii intregi de jucatori, de la Anghelinei la Ochirosii. Jucatori nascuti intr-un interval de 30 ani. Cu toti am ramas in relatii excelente si am povestit despre ei cu placere. Povesti mai frumoase decat cele despre jucatori nu stiu sa spun.
Dar niciodata n-am vorbit despre baietii mei cu atata emotie ca acum. Pentru ca ce am intalnit la ultimul meu club este de domeniul irealului.
Galamaz a jucat mereu cu tampoane la jambiere pentru a nu-si lasa echipa in 10 nici macar un minut daca se loveste la nas si trebuie oprita sangerarea. Altii ies pe margine si asteapta interventia medicului. Gala, nu!
Maftei s-a ales cu un urias Y din copci pe tampla de la ultimul meci. Ce daca era 4-0 pentru noi si mai erau 5 minute? Toti stim ce inseamna a te feri. Maftei, nu.
Semedo a jucat in decembrie cu picioarele degerate. A purtat papuci o saptamana. Era mai frig la Piatra Neamt decat la Lisabona. Cei obisnuiti cu o clima blanda evita meciurile pe terenuri inghetate la -5 grade. Seme, nu.
Onofras i-a stricat ghetele lui Cristescu la meciul cu Brasov. Cu capul. Doar 3 copci. Dar si 3 puncte. Oricine ar fi cerut schimbare. Ono, nu.
Frunza, in ultimele 5 minute ale jocului cu Rapid din tur a facut 8 sprinturi. Dupa meci, a ramas minute bune intins pe gazon. Oricine, la 31 ani s-ar fi menajat. Frunza, nu.
Bilasco a fost mai incercat ca Sobi Ceh. Dupa meci, cei mai multi care incaseaza se lamenteaza. Bila, nu.
Ceilalti sunt la fel. Aici, spiritul de sacrificiu pare ca face parte din echipamentul de joc. De ce? Pentru ca ei sunt Unirea Urziceni. Echipa venita de nicaieri care s-a calificat 3 ani consecutiv in cupele europene. Fosta campioana. Actuala vicecampioana a Romaniei. Intre timp, autoarea unui record de neegalat in Champions League. Ei sunt cei care nu intreaba inainte de meciuri pe ce prima joaca. Ei sunt cei care nu pacalesc niciodata fotbalul. Ei sunt cei care, uneori, desi castiga, nu mai au energie nici macar pentru a zambi in vestiar. Ei sunt cei care mi-au oferit cele mai neasteptate motive sa plang de bucurie. De aceea, pentru mine, vor fi mereu magnifici. Vor fi mereu MY SPECIAL ONES.
Share on Facebook