Am ajuns la Madrid cu 8 ore inainte de a incepe meciul pe care-l asteptam de o viata, iar la 8 ore dupa ce Il Capitano Zanetti ridica trofeul, eram deja in avionul de Bucuresti. Cei 3V din titlu, varianta low cost.

Cred ca se impune o scurta introducere. Vizitandu-l in anul 2000 pe Giovanni Becali, l-am surprins pe acesta pentru ca, dupa ce i-am fost prezentat unui musafir al lui, am spus un Buongiorno, signor Bini, fara sa astept ca fostul jucator al Interului sa-mi fie prezentat. I-am explicat lui Giovanni dupa aceea ca n-aveam cum sa nu stiu cine e Bini. 5 ani de facultate contemplasem , mai ales in sesiuni, fotografiile pe care le lipisem pe perete cu atentie. Langa  jucatorii Stelei erau 9 carti postale cu jucatori din doua generatii ale actualei detinatoare a Ligii Campionilor. Sus, Vieri, Facchetti, Corso si Mazzola. Jos, Bordon, Bini, Oriali, Marini si Muraro.

Sa ne intoarcem cu 30 minute inainte de a incepe meciul. Ma uit in jurul meu, in sectorul VVIP din Palco Presidential, si vad ceva figuri cunoscute. Vitor Baia (alt look, cam greu de recunoscut), Enzo Scifo, Steve McManaman, Karembeu (care filmeaza cu telefonul), Bebeto (neschimbat), etc. Oficialii cluburilor mari. Plus Pierluigi Collina, Mejuto Gonzales. Cu 5 minute inainte apare Abramovic. Low profile as usual. Suntem toti , meciul poate incepe.

Nemtii par mai organizati si mai puternici. In tribune. In teren, nu exista decat o echipa. Inter.

Probabil, va veti astepta – stiindu-ma un mare fan Mourinho – sa-l ridic in slavi pe The Special One. Ei bine, de data asta, un nu hotarat!

Pentru ca, in acest meci, diferenta au facut-o jucatorii. Si pentru ca omul nostru a facut un gest care, in opinia mea, nu se face. In loc sa astepte cateva zile inainte de a-si anunta plecarea la Real, a facut-o imediat dupa meci.

Ce am vazut eu pe Santiago Bernabeu?

Julio Cesar de exceptie (Walter Zenga imi spunea azi-noapte ca este cel mai bun portar din lume, chiar peste Casillas).

Maicon, mai defensiv ca de obicei, dar acelasi super jucator.

Lucio, anticipatie fantastica, putin cam prea tehnic. Unui fundas central ii poate dauna uneori.

Samuel, meciul vietii.

Cristi Chivu, de departe cel mai greu incercat interist. Robben, cand e viu, poate pune aceleasi probleme adversarilor ca si Messi. Si a fost viu. Si el, dar si capitanul nationalei noastre.

Zanetti, un fenomen.

Cambiasso, perfect, ca de obicei.

Cum sa nu-i convoci pentru Cupa Mondiala pe ultimii doi? E un sacrilegiu. Vom mai vorbi despre asta.

Eto’O, mijlocas dreapta. Numai Mou putea sa-l convinga sa joace pe postul asta. Pe la Barcelona nu iesea din careu. Un potential fizic incredibil. De tehnica, nu mai vorbim.

Sneijder, din nou determinant. O posibila tinta pentru campania Realului din vara

Pandev, un alt atacant transformat de Mourinho in mijlocas de banda. Baiat destept, Lotito.

Si… ha segnato comme sempre… Diego Alberto… Militooo... Altruist, cand trebuie (vezi pasa pentru Sneijder), egoist cand trebuie (golul 2, Eto’O cu poarta goala in fata, asteptand un assist care n-a mai venit), dar mereu in joc, disponibil, puternic, inteligent si rapid.

Dincolo, cu exceptia lui Robben, mai nimic. Doar un cuplu comic de fundasi centrali. As putea sa scriu multe despre Van Buyten si Demichelis, dar n-am ironizat in viata mea un jucator. Cu exceptia lui Voronin si Barbarez. O tempora…

Dupa meci, am sarbatorit cu ochii pe ceas alaturi de Dan Capatos (un dinamovist care tine si cu Real, n-a avut un an perfect ), Mario Kalmar (un alt roman care a ridicat trofeul sambata seara ) si alti prieteni de-ai primului fotbalist roman care castiga cea mai importanta competitie intercluburi din lume. Liga Campionilor in noul format. O performanta inimaginabila a celui care a trecut, tot in acest an, pe langa o tragedie pe care vrem s-o uitam cat mai repede.

Felicitari, capitane!

Mai fa-ti ceva loc in sala de trofee… Am incercat sa-ti spun asta la telefon, imediat dupa meci, dar am preferat sa te ascult pe tine. Oricum, nu cred ca m-ai fi inteles. Eram prea emotionat.

PS O continuare perfecta pentru mine a fost petrecerea de la Bran, unde am sarbatorit-o aseara pe Samira, fetita Ralucai si a lui Walter Zenga. Legenda Interului. Si prietenul meu.