Cu 5 zile inainte de inceperea sezonului competitional 2004-2005, mi se oferise sansa de a deveni noul Manager General al Stelei. Sosise si pentru mine Ziua Z.  O asteptam de doi ani. Prea mult statusem pe banca de rezerve. Imi doream cu disperare sa joc.

Ziua venise. Dar cine era Z? Pentru ca prima decizie era numirea noului antrenor. Imi trebuia un nume. Un nume mare. Steaua era un vulcan gata sa erupa. Trei ani fara trofeu, primavara europeana un vis indepartat. Suporteri dezamagiti si iritati, jucatori fara motivatie.  Sigur, brand-ul era inca puternic, dar cine se incumeta sa vina cu cateva zile inainte de primul meci oficial?

In cea dintai noapte in noua functie am avut o revelatie. Era un pariu riscant pentru ca era aproape imposibil sa fie pe gustul celui care avea ultimul cuvant. Cel la care ma gandeam era definitia nonconformismului si asta nu era bine. Fusese un mare jucator, dar asta nu insemna mare lucru. Ca antrenor lasase o impresie buna, dar la un club mic. Nu era suficient.  Steaua era cel mai mare club. Si inca ceva, era strain. Primul antrenor strain al Stelei. Cine naiba sa-mi accepte propunerea? Dar oare el ar accepta?

El a acceptat fara rezerve. Si, cu putin talent, l-am convins si pe cel ce decidea. Mi s-a spus ca e riscul meu. Stiam insa ca nu riscam nimic.

Pentru ca avusesem sansa cu ceva timp in urma de a sta cateva ore bune de vorba cu cel pe care-l idolatrizam in anii 80-90. Despre fotbal. Avea tot ce cautam eu : tinuta, charisma, vocatie. Si o mare dorinta de a-si demonstra valoarea.

Si a venit. A schimbat totul, de la asezare, organizare a jocului, metode de pregatire, pana la alimentatie. Si-a comandat sigla Stelei pe costumul sau impecabil, si-a tras celebra sapca rosie pe cap si a inceput sa faca rezultate. Dubla victorie cu Dinamo, Zeleznik, TSKA Sofia, Standard Liege, Besiktas cu Del Bosque, Valencia lui Ranieri. A plecat cu 3 etape inainte de a castiga titlul. A plecat pentru a resuscita o alta Stea. Steaua Rosie Belgrad. Event in Serbia.

Aceasta este cea mai scurta poveste scrisa despre Walter Zenga, celebrul Coach Z, antrenorul care a readus titlul in Ghencea, Steaua in Europa.

P.S.  Azi dimineata, Coach Z m-a sunat sa-mi spuna ca a descoperit site-ul meu si ca ma felicita. Nu stiu ce i-am raspuns. Eram emotionat. Ma sunase cel cu care pentru mine a inceput totul.

Share on Facebook

1. Nu sunt cel mai bun din lume, dar cred ca nu e nimeni mai bun ca mine.

2.Avem cei mai buni jucatori si, scuzati-mi aroganta, cel mai bun antrenor.

3.Am invatat repede italiana pentru ca sunt inteligent.

4.In conditii normale, castigam campionatul. In conditii anormale, e la fel.

5.Puteam sa raman linistit la Porto. Un fotoliu albastru, Liga Campionilor, Dumnezeu si dupa El, eu.

6.Daca ai un Bentley si un Aston Martin si o conduci numai pe prima in fiecare zi, inseamna ca esti prost.

7.Daca am comis o greseala, imi cer scuze. Sunt insa fericit ca nu trebuie sa merg la puscarie pentru asta. (Dupa eliminarea sa la Finala Carling Cup, 2006).

8.Nu vreau sa ma invete Cruyff cum se pierde o finala de Champions League cu 4-0. Chiar nu vreau sa invat asta. (Dupa ce Cruyff ii criticase conceptia prea defensiva la Chelsea).

9.Wenger are o mare problema cu noi si cred ca este ceea ce in Anglia se cheama voyeur. Ii place sa priveasca. Sunt copii care cand stau acasa se uita cu binoclul sa spioneze casele altora. Wenger e unul din acestia.

10.Nu exista presiune cand esti primul. Presiune e cand esti al doilea sau al treilea.

11.Stiu totul despre fotbal. Stiu ca intr-o zi voi fi demis.

Am tradus din cartea lui Michele Tossani, “L’altro Mago”.

Sectiunea “Mourinho” din biblioteca mea mai contine : “Jose Mourinho” de Luis Lourenco, “Mourinho, Anatomy of a Winner” de Patrick Barclay, “Mourinho, The True Story” de Joel Neto si “Il Vangelo Secondo – Il Pensiero Dello Special One in 150 Citazioni”.

Share on Facebook

Inter incepe bine iar Sneijder pare jucatorul cheie in ambele faze, dispus sa faca pressing la Valdes si sa coboare pentru a-l bloca pe Xavi pe faza defensiva dar si sa-i lanseze in profunzime pe Diego Milito si Eto’o . Cu un 4-3-1-2 flexibil dar cu doua probleme, atacantul Pandev in stanga compartimentului median (chiar daca mai jucase pe aceasta pozitie) si stangaciul Cambiasso in dreapta, Inter pare ca are forta de a bloca Barca. Doua greseli de arbitraj, un ofsaid inexistent la Milito si un atac regulamentar al lui Eto’o sanctionat de Benquerenca opresc echipa lui Mourinho din drumul spre gol.

Barca loveste ca o mare echipa. Miscare inteligenta a lui Pedro care ii creeaza un culoar unui ex, Maxwell, in zona absentului Maicon, actiune judecata gresit de Lucio, miscare falsa inteligenta a lui Zlatan si Pedro finalizeaza ce incepuse.

Maicon initiaza superba actiune a golului egalizator, trimitand balonul pentru Diego Milito. Altruist si inspirat, argentinianul preia si ii paseaza perfect lui Sneijder si cel mai bun jucator interist, demarcat extraordinar, marcheaza pentru 1-1.

Dupa senzationalul gol inscris vineri in Derby d’Italia, Maicon recidiveaza in debutul reprizei secunde fructificand pasa lui Milito. Inter profita de nesiguranta si lipsa de reactie a aparatorilor catalani surprinsi in linie departe de poarta lui Valdes si de eroarea apararii imediate a catalanilor, ilustrata de stangacia lui Keita care il ajuta involuntar pe Maicon sa inscrie.

La 2-1, Barca incepe sa impinga jocul spre poarta lui Julio Cesar si are doua ocazii, prin Messi si Busquets, a doua fiind prima situatie de gol din acest meci dupa o faza fixa. Mou muta, Stankovic, mijlocas polivalent,  in locul lui Pandev.

Cu toti cei trei jucatori de zona centrala, Puyol, Pique si Busquets, avertizati, Barcelona incepe sa se clatine serios si Milito dintr-o pozitie suspecta de ofsaid inscrie dupa o actiune inceputa de Eto’o si continuata de Sneijder.

Guardiola face o schimbare neasteptata, introducand un fundas stanga, Abidal, in locul apaticului Zlatan. Meciul pare sa se linisteasca dar imediat dupa accidentarea lui Maicon, emotiile pentru noi cresc. Intra pe teren in meciul anului capitanul nationalei noastre.

Cu Balotelli in locul lui Milito Inter incepe sa sufere iar Pedro e blocat de Samuel. Totusi Barca n-are spatii, Messi coboara ca Hagi pe vremuri dar interistii se dubleaza perfect, Mourinho aglomereaza excelent zona centrala. Chivu intra bine in joc, degajand la sacrificiu in doua situatii dificile pentru Inter.

In ultimele minute asistam la un asalt al Barcelonei cu toate liniile si la o decizie ciudata a lui Benquerenca la un atac neglijent al lui Sneijder. Pique rateaza doua ocazii imense. Inter se apara cu 10 jucatori in spatele liniei mingii, doar Eto’o ramane avansat, nici el mereu.

Uriasa victorie a lui Mourinho dupa un meci in care Guardiola a facut doar o schimbare, Xavi nu s-a vazut deloc si Barca a avut 5 jucatori avertizati. Nici cel mai mare jucator din lume, Messi, nu s-a simtit prea bine, agresivitatea si determinarea echipei in care singurul jucator italian din cei 14 care au evoluat a fost… Balotelli fiind parca decisive.

Poate The Special One sa mearga mai departe? Il vom vedea pe Cristi Chivu in finala Ligii Campionilor? Poate Barca fara Puyol sa reuseasca o rasturnare de situatie pe Nou Camp sau madrilenii vor scapa de umilinta de a-i vedea pe catalani jucand pe Bernabeu?

Share on Facebook

Doar ce se terminase meciul cu CFR din prima etapa a returului. Pierdusem, eram extrem de dezamagit si ma indreptam spre Bucuresti cand am primit un telefon. Mi se propunea reintoarcerea in Ghencea. Straniu, desi imi impusesem sa refuz categoric daca se va ivi vreodata ocazia, am cerut ragaz pana la sfarsitul sezonului. De ce am facut asta, nu-mi voi putea explica niciodata.

A doua zi, mergeam spre Stadionul Steaua. Urma meciul anului, Unirea – Liverpool, iar noi incepeam pregatirile partidei. Conduceam si vorbeam la telefon cu un prieten bun, cu singurul om pe care-l consult inainte de a lua o decizie importanta. Ii relatam discutia pe care o purtasem si asteptam sa-mi spuna ca ar fi normal sa evaluez propunerea primita. El tacea.

Cu greu am reusit sa intru in incinta stadionului. Firma de paza isi facea treaba. Mai fusesem in Ghencea de sase ori, de trei ori ca adversar al Stelei, de trei ori cu Unirea in Champions League dar dupa discutia telefonica priveam totul cu alti ochi. Totusi, ceva nu se lega.  Ii spuneam prietenului meu ca parca nu mai am emotii, ca nu mai simt nimic deosebit. El tacea.

N-a trecut mult timp dupa ce am refuzat sa ma intorc in Ghencea pana cand am avut un dialog jenant intr-o emisiune televizata. A urmat a doua zi mult asteptata conferinta de presa de la Palat. Cand am fost sunat si mi s-a relatat ce s-a spus in inteligentul monolog, am tacut. Atunci am inteles tacerea prietenului meu.

Share on Facebook

1.Imi place Messi. E cel mai bun, dar fara Xavi nu prea poate. Doar Maradona putea singur.
2.Nu-mi place Ronaldinho. Prea vrea sa-si ridiculizeze adversarii. Cand e serios, e bun. Dar nu ca Messi.
3.Imi place Mourinho. E super jocheu. Si n-a fost cal.
4.Nu-mi place Del Bosque. E gras.
5.Imi place Gattuso. Si tin cu Inter.
6.Nu-mi place spritul cotidian. E moartea lenta a fotbalului romanesc.
7.Imi place sa merg la Monte Carlo, la Grimaldi Forum, in august. Desi e cald.
8.Nu-mi place ca in fotbalul nostru se aplica regula “merge si-asa”. Ma lupt sa schimb ceva. Oricum n-am unde sa plec. N-am fost cal. Si nici jocheu.
9.Imi place sa par arogant desi nu sunt. Stiu ca enervez, de fapt asta vreau. Cateodata.
10.Nu-mi place cand nu sunt respectat. Respect oamenii in functie de cat ma respecta ei pe mine. Extrasele de cont nu schimba regula.
11.Imi place fotbalul. Mai mult ca orice.

Asta e primul meu 11. Fara rezerve.

Share on Facebook